Satan era fericit si toti intunecatii iadului sareau in sus de bucurie. A dam si Eva cazusera in viclesugul sarpelui batran, pacatuisera, si rasa umana, prin ei, in acea clipa, era murdarita de gunoiul neascultarii. Imbracati pana atunci in lumina lui Dumnezeu, au descoperit ca sunt goi si a inceput sa le fie rusine unul de altul.
Atat le-a oferit pomul cunostintei. Sa cunoasca ca-s goi si ca nimic nu e perfect. Lumina plecase si trebuiau sa faca ceva. Shortzuri. Le-au facut din frunze, sa se poata ascunde sub ele unul de altul, nu si de Dumnezeu.
Shortzul de frunze e incercarea omului de a-si rezolva singur problema pacatului. Sa te mantuiesti pe tine insuti, ca si cum ai putea sa iesi din mlastina tragandu-te de sireturi.
Nu postul, rugaciunea, tinerea sarbatorilor, misiunea, traditiile, flagelarea imi pot rezolva problema pacatului meu. Acestea sunt shortzuri de frunze.
Si Dumnezeu a aratat acolo, in gradina Edenului, ca ei sa poata intelege, ca harul nu-i ieftin. In Eden sangele a curs cald, pentru prima data. O pereche de animale ucise de mana buna a lui Dumnezeu, sangele lor stropind picioarele lui Adam, casa inteleaga.
Primul croitor din univers, Dumnezeu, metodic si sigur, a inceput sa coase. Le-a potrivit in jurul trupurilor pacatoase si ochii Lui sfinti au inceput sa lacrimeze. Dincolo de Eden, Dumnezeu vedea o vineri, o cruce si un Fiu. Si S-a uitat la sabia heruvimului. Inainte de a fi implantata in inima Mariei, o simtea infipta in inima Lui mare si iubitore.
Intaiul croitor plangea...
